Mea culpa (lat. „E vina mea”) – 1) Expresia are o obîrșie religioasă. Provine dintr-o rugăciune catolică Peccavi, care constă în a-ți mărturisi păcatele și a te lovi cu pumnul în piept, rostind cu glas tare după fiecare greșeală ce ți-o recunoști: „mea culpa, mea culpa!” 2) Expresia are și o sorginte juridică. În tribunalele romane, înainte de începerea proceselor, acuzații erau întrebați dacă își recunosc vina. În caz afirmativ, spuneau: Mea culpa! și în acest fel unii obțineau circumstanțe atenuante, iar alții erau chiar absolviți de pedeapsă. După un timp, formula n-a mai slujit numai în templul zeiței Themis. Oricine, în orice domeniu, săvîrșind o greșeală, putea s-o recunoască prin aceste două cuvinte: mea culpa! „Fac mea culpa” a devenit astfel sinonim cu: „am greșit, sînt vinovat!” Cînd e o greșeală mai mare, se spune: Mea maxima culpa! Iar dacă e vorba de un păcat grav, se folosește expresia: Peccavi! (vezi). IST.